Despre direcţii şi fericiri

E uşor să ne dăm seama ce ne face fericiţi şi ce nu. Chiar dacă nu cădem de acord asupra noţiunii de fericire recunoaştem uşor starea de bine, de comfort pe care o trăim din când în când. O recunoaştem şi o apreciem atunci când suntem conştienţi de ceea ce ni se întâmplă. Vrem să o păstrăm cât mai mult.

De multe ori însă zumzetul pe care îl avem în minte de obicei, bruiajul de gânduri, frici, (pre)judecăţi, stereotipuri ne împiedică să avem mintea şi judecata limpede. Iar cu mintea tulbure nu reuşim să trăim cu adevărat în fiecare moment, nu mai auzim vocea sufletului. Ne macină angoasele, îngrijorările, ne facem planuri pentru viitor şi regretăm trecutul.

Ce putem face pentru a fi mereu fericiţi? Unii spun că ajunge să meditezi şi să-ţi observi gândurile, alţii că trebuie să te concentrezi pe respiraţie. În alte cazuri e recomandat să faci pur şi simplu ceea ce-ţi face plăcere şi să FII cu trup şi suflet acolo, în acel moment. Cu alte cuvinte să OBSERVI ce se întâmplă şi să apreciezi fiecare lucru, fiecare fiinţă, fiecare moment pentru ceea ce sunt ele. Poate fi un început bun. Hai să spunem că nu există reţete generale şi că fiecare din noi trebuie să îşi descopere propriile căi.

Oare putem să facem numai ce ne face plăcere în lumea pe care ne-am creat-o şi în care trăim zilnic? Poate că nu, însă putem ţinti spre o viaţă în care majoritatea momentelor să ne facă fericiţi. Iar cele în care nu suntem fericiţi să fie o oportunitate de a ne da seama că nu suntem pe drumul cel bun.

Uşor de zis. Ce ne facem atunci când nu ne place locul de muncă, casa în care trăim, modul de viaţă, cercul de prieteni şi colegi? Sunt momentele în care ne simţim tot mai departe de sufletul nostru şi în care atât de puţin din ce facem ne mai aduce satisfacţie. Cum să schimbăm toate astea fără să ne pierdem securitatea materială şi financiară, siguranţa zilei de mâine şi a realizării viselor şi planurilor pe care le avem pentru noi şi cei dragi?

Nu există găsire fără renunţare,

sosire fără părăsire,

şi nici unul din ele

nu are stare

ci e mereu în schimbare.

Ne e dat tot ceea ce avem nevoie

acum, aici,

iar dacă nu ne ajunge,

poate măsurăm şi cântărim

cu instrumente greşite,

dereglate de lăcomia,

ignoranţa, adormirea

şi refuzul nostru

de a trăi mereu proaspeţi.

Aşa cum au grijă de copac,

de Soare, de nor,

de floare şi de păsări,

Universul şi Dumnezeu

ne includ cu grijă în fiecare respiraţie,

în fiecare puls.

În fiecare zi ni se dă încă o şansă

pentru a vedea asta mai bine.

Nu întâmplător

palmele ţi se împreunează în dreptul inimii,

crucea se întretaie în dreptul sufletului -

e indiciul spre o cheie importantă:

ascultă-ţi busola interioară, e aici mereu, cu tine.