Un alt fel de "1 aprilie"

Inspiraţie, Acţiune, Schimbare

- Prima zi din restul vieţii mele -

1 aprilie 2006

Astăzi este o zi deosebită. Se împlinesc zece ani de când violenţa a fost declarată în afara legii şi toate structurile societăţii româneşti au început să se schimbe ca atare. Armata are deja primele unităţi profesioniste de activişti non-violenţi şi participă la reformarea Organizaţiei Naţiunilor Unite în privinţa intervenţiilor în misiuni de construirea păcii în zone de conflict violent. Armele şi tehnica de luptă, acum inutile, au fost topite demult şi transformate în pluguri, tractoare şi alte utilaje necesare agriculturii. Bazele militare străine aflate pe teritoriul României au fost evacuate iar acum ţara noastră conduce în zona Mării Negre procesele de instruire ale activiştilor şi forţelor de securitate din ţările vecine în tehnici de acţiune nonviolentă şi strategii de apărare non-ofensive. Costurile destinate apărării ţării au scăzut cu 90 de procente şi banii au fost redirecţionaţi spre celelalte sectoare bugetare în special educaţie, sănătate, cultură.

Un efect important şi de fapt prevăzut în tot procesul de eradicare a violenţei din societatea românească a fost chiar reconstrucţia agriculturii ecologice şi sănătoase: ţăranii câştigă acum suficient din producţie încât să investească în tehnologizarea fermelor, fabricile de lapte au schimbat politica de preţuri şi plătesc producătorii în mod corect faţă de preţul de vânzare; guvernul a sprijinit micii fermieri constant în ultimii ani de când România a fost primită în Uniunea Europeană, aşa că acum agricultura de subzistenţă a fost înlocuită de un segment sănătos şi profitabil atât pentru ţărani cât şi pentru industria alimentară şi exportatori. Cele mai bune produse rămân în ţară iar facilităţile fiscale pe care autorităţile române le oferă producătorilor interni a făcut să dispară concurenţa neloială care exista de exemplu pe piaţa cărnii prin faptul că importurile erau mult mai ieftine decât produsele interne.

În ultimii zece ani guvernul şi dascălii au schimbat în totalitate sistemul de învăţământ. Discuţiile pe care le-au avut cu părinţii, organizaţiile neguvernamentale, cu copii şi tinerii care frecventează cursurile, precum şi consultările cu cei mai buni pedagogi şi specialişti în educaţie alternativă din lume au adus în ultimii ani schimbări majore: a scăzut numărul de elevi şi studenţi pentru un profesor (maxim 14), o mare parte din clasele de curs sunt aranjate circular, copiii nu mai sunt stimulaţi în competiţii împotriva celorlalţi ci evaluaţi în funcţie de progresele personale făcute şi ajutaţi să se auto-evalueze, profesorii învaţă din ce în ce mai multe de la elevii lor. Violenţa a dispărut din şcoli, copiii au cursuri de abordarea conflictelor prin mijloace paşnice, de comunicare nonviolentă şi de deprinderea metodelor nonviolente de acţiune astfel încât nici un act izolat de violenţă nu rămâne neabordat. Profesorii au salarii decente pentru nivelul de pregătire şi de responsabilitate pe care îl au iar şcoala a devenit pentru toţi un spaţiu comun de creştere şi învăţare, fie ei profesori sau elevi. Efectele imediate se pot vedea deja în ţara noastră: nivelul de educaţie şi de evoluţie personală a crescut, cetăţenii sunt mai implicaţi în viaţa socială, mai atenţi la relaţiile interumane şi mai responsabili faţă de rolurile pe care şi le asumă în comunităţile în care trăiesc.

Schimbările din sistemul sanitar sunt şi mai vizibile: au dispărut şpaga şi mita, salariile medicilor şi ale asistentelor au crescut substanţial, spitalele şi unităţile sanitare sunt conduse extrem de eficient, tehnica medicală şi medicamentele sunt suficiente şi de ultimă oră iar asistenţa medicală este gratuită pentru toată lumea. A scăzut numărul de pacienţi extrem de mult pentru că fumatul de ţigări prelucrate industrial este pe cale de dispariţie (a şi fost scos anul trecut în afara legii), mâncarea sănătoasă a înlocuit produsele toxice şi cancerigene, băuturile alcoolice nu se mai folosesc decât pentru tratament şi doar dacă sunt produse naturale, sporturile sunt tot mai răspândite şi modul de viaţă sedentar a devenit doar o rubrică în statistici. Toate acestea au redus drastic violenţele la care erau expuse corpul şi mintea românului şi au făcut să crească natalitatea, să scadă mortalitatea infantilă şi să crească speranţa de viaţă.

Un domeniu în care violenţa a fost combătută eficient în ultima decadă este discriminarea femeilor. Societatea românească a renunţat la sistemul dominant patriarhal şi a implementat un model (apreciat peste tot la nivel internaţional) de relaţii parteneriale cu efecte imediate: numărul parlamentarilor şi politicienilor de top femei din România este aproximativ egal cu cel al bărbaţilor, bisericile au încetat să predice supremaţia bărbaţilor în familii, copiii sunt crescuţi în acelaşi spirit al parteneriatului în societate şi în relaţii, violurile şi actele de violenţă la adresa femeilor, în special cele petrecute în familie, sunt şi ele pe cale de dispariţie pentru că bărbaţii nu mai consideră necesar să îşi exercite controlul şi puterea fizică asupra celeilalte jumătăţi a umanităţii. Taţii au devenit la fel de importanţi în creşterea copiilor precum partenerele lor, mamele nu mai sunt concediate dacă intră în concedii de maternitate iar toate astea au dus la apariţia unor familii sănătoase şi a unor comunităţi bazate pe echitate, respect şi cooperare. Violenţa de natură sexuală reprezentată prin pornografie a dispărut complet pentru că nu mai există clienţi pentru produsele respective. Traficul de copiii şi femei şi bordelurile sunt aproape eradicate pentru că bărbaţii refuză în mod conştient să mai apeleze la astfel de servicii. Cele mai multe persoane implicate în reţelele de prostituţie au fost reorientate spre alte domenii, implicate în programe educative în care descriu tinerilor pericolele unei astfel de activităţi în societate iar organizaţiile neguvernamentale şi autorităţile sprijină financiar, material şi afectiv victimele abuzurilor sexuale de orice fel.

Un progres extraordinar s-a înregistrat şi în abolirea violenţei din sistemul politic. Partidele nu se mai luptă pentru putere ci cooperează pentru rezolvarea a cât mai multe din problemele membrilor lor, sistemele de reprezentativitate s-au îmbunătăţit şi parlamentarii români demisionează dacă în prima întâlnire de evaluare cu alegătorii se constată că nu a reuşit să îi reprezinte aşa cum ar fi trebuit. Corupţia nu mai este o problemă datorită transparenţei veniturilor, a standardului moral înalt al politicienilor şi a refuzului lor de a accepta foloase necuvenite şi datorită unui sistem politic în care caracteristicile de bază sunt reprezentativitatea şi responsabilitatea, faţă de oportunism şi incompetenţă aşa cum era în trecut. Partidele politice organizează în toate filialele lor locale întâlniri frecvente în care colectează problemele membrilor lor şi propunerile de soluţii pe care aceştia le au la problemele generale ale societăţii româneşti. Vocile tuturor alegătorilor sunt astfel auzite în Parlamentul României. Toţi politicienii, inclusiv preşedintele ţării, dând un frumos exemplu personal, au renunţat la privilegiile funcţiilor lor în afară de salarii, considerând că ei nu sunt decât oameni din popor care doar momentan au funcţii cu o mare responsabilitate iar acest lucru este acoperit de salariile decente pe care le primesc.

O mare contribuţie pentru ultimii zece ani de nonviolenţă în România a venit din partea bisericilor. Indiferent de apartenenţa religioasă acestea au donat proprietăţile pe care le deţineau comunităţilor de care aparţin şi au reuşit să transforme în practică mai bine învăţăturile din cărţile sfinte. Preoţii au renunţat de bună voie la afacerile diverse pe care le practicau în afara bisericilor iar taxele oficiale şi neoficiale pentru înmormântări, nunţi şi botezuri au fost înlocuite cu contribuţii benevole din partea credincioşilor şi cu binecuvântări gratuite din partea clericilor. Femeile au început să fie acceptate în orice parte a bisericii şi una din cele mai importante măsuri luate la nivel naţional, femeile au fost acceptate ca preotese şi la toate nivelurile structurilor bisericeşti. Prozelitismul pentru o religie sau alta a fost denunţat de toate bisericile care au constituit un consiliu ecumenic naţional care promovează prin vorbă şi prin faptă dragostea de aproape.

Un alt sistem îmbunătăţit major prin îndepărtarea acţiunilor şi structurilor violente este cel juridic. Toţi judecătorii, procurorii şi avocaţii din România sunt acum instruiţi în tehnici de mediere şi de abordare-transformare alternativă a conflictelor. Justiţia pune accentul pe vindecarea traumelor celor care au luat parte în actele de violenţă (din ce în ce mai puţine la număr), conceptele de „vinovat” şi „victimă” au fost înlocuite cu „responsabil” şi „participant” în cazul actului respectiv. Procesele de judecată sunt dezbateri pregătite temeinic care se desfăşoară în spaţii circulare şi la care participă rudele şi prietenii celor implicaţi, precum şi toţi cei care au legătură cu fapta. Întreaga comunitate participă la judecată şi caută soluţiile cele mai bune pentru toţi cei afectaţi. Închisorile devin pe zi ce trece mai puţin folosite pentru că oamenii nu mai sunt pedepsiţi pentru ce au făcut ci ajutaţi să evolueze şi să contribuie responsabil la repararea efectelor actelor lor violente.

Poate că sunt cel mai ataşat totuşi de dispariţia totală a violenţei din natură şi mediul înconjurător. Tăierile abuzive de păduri au încetat demult, toate suprafeţele defrişate au fost întâi curăţate iar acum sunt pline de plantaţii de puieţi; mai mult, aceştia au fost extinşi şi în alte zone pentru mărirea suprafeţei de pădure. Românii au renunţat benevol la vânătoare sportivă şi singurul motiv pentru care se mai practică vânatul este procurarea hranei, însă şi această metodă e limitată. Au crescut suprafeţele protejate prin parcurile naţionale şi în majoritatea ţării omul trăieşte acum în armonie cu natura. Apa îmbuteliată nu mai are căutare pe piaţă pentru că poluarea râurilor a fost mult redusă iar toate localităţile din zonele de deal şi câmpie au sisteme performante de filtrare şi tratare a apei. Din ce în ce mai multe oraşe aglomerate au înfiinţat piste pentru biciclete şi au organizat traficul astfel încât accentul este pus acum pe transport public ecologic şi pe foarte puţine autoturisme personale. Pentru că nevoia de autoturisme nu mai e atât de mare, românii au început să se orienteze în oraşe şi în afara lor către mijloace alternative de transport. Câţiva mari producători de automobile au început de câţiva ani să producă în premieră mondială motoare ecologice pe bază de amestecuri de apă. Poluarea aerului a fost redusă substanţial şi datorită suprafeţelor mari de păduri, a reglementării foarte stricte a poluării industriale şi a ingeniozităţii românilor în domeniul protecţiei mediului; ţara noastră e folosită acum ca studiu de caz la nivel mondial ca poveste de succes în dezvoltarea unei relaţii armonioase între om şi natură.

Desigur că mai sunt lucruri importante de făcut în România şi mai avem de muncit până când vom vedea eradicat fiecare aspect al violenţei. Eu cred totuşi că suntem pe drumul cel bun: am renunţat la ameninţarea altor ţări prin înlocuirea armatei cu activişti nonviolenţi, am reuşit să facem astfel încât sistemele de sănătate şi învăţământ să răspundă nevoilor de bază ale românilor, ţara noastră e un loc mult mai curat şi mai plăcut de trăit datorită armoniei în care trăim cu mediul înconjurător. În plus relaţiile dintre bărbaţi şi femei sunt echilibrate în societatea noastră, discriminarea şi violenţa pe criterii de sex au dispărut, iar sistemul politic este unul în care vocile tuturor sunt auzite acolo unde trebuie.

Mai presus de toate, ultimii zece ani de mobilizare comună şi individuală împotriva violenţei ne-au învăţat să dialogăm, să fim critici şi constructivi şi să găsim alternative la probleme care ni se păreau la prima vedere imposibil de rezolvat. Am învăţat în fiecare zi că violenţa nu este un mijloc acceptabil de a răspunde la conflictele pe care le avem şi că mereu putem face ceva pentru a ne schimba vieţile aşa cum dorim. Toţi cei care trăiesc în România au învăţat împreună că între interesul personal şi cel al comunităţii nu există nici o contradicţie şi că pentru a evolua ca indivizi şi ca societate, avem nevoie unii de ceilalţi.

Acest articol nu este scris întâmplător într-o zi de 1 aprilie. Blocajele mintale sunt poate cea mai puternică formă de violenţă pe care trebuie să o înlăturăm.